25 mai 2009

Excursia

Excursia pe care am realizat`o in semestrul al doilea impreuna cu catzi`va profesori din liceul in care eu studiez a fost la Maramures.In dimineatza zilei de marti in data de 26.05.2009. la ora 07:30 am pornit din fata liceului.Pe drum noi am facut cate un popas la fiecare monument important sau care avea o istorie interesanta.Ajungand in Maramures noi am vizitat Cimetirul Vesel la Sapanta.Dupa care am mai vizitat si manastirile din apropiere.
La intoarcere am mai facut popasuri si ajungand intr`un final acasa la ora 22:20.

Desene disney

Un desen animat minimalist precum Steamboat Willie ar avea unele sanse sa fie apreciat astazi, dar un personaj ca Mickey Mouse in 1928 ar fi cu siguranta uitat in cel mult cativa ani. Mickey a rezistat insa. Si dupa 81 de ani nu mai este doar un simplu personaj de desene animate antropomorf, ci simbolul copilariei si al lumii fantastice in care traiesc copiii. Povestea lui incepe in 1928, cand Walt Disney i-a cerut colaboratorului sau Ub Iwerks sa vina cu cateva idei noi de personaje. Soarecele pe care Disney il avea acasa si o poza de-a lui pe care un alt desenator schitase cativa soricei l-au inspirat pe Ub Iwerks sa il creeze pe soarecele umanizat. Walt Disney a spus mai tarziu ca ideea unui soarece era perfecta pentru ca avea ceva din Charlie Chaplin, fiind un tip micut si intelept care se chinuie sa faca ceva bine. Numele original al lui era Mortiner Mouse, dar Walt Disney a fost convins de sotia lui sa il schimbe intr-unul mai pompos. Ziua lui de nastere este sarbatorita de compania Disney la 18 noiembrie, chiar daca aparuse intr-un alt desen animat cu sase luni inainte. Totusi, 18 noiembrie 1928 reprezinta data la care a fost lansat primul desen animat cu sunet sincronizat, Steamboat Willie. Un soarece ales sa revolutioneze desenele animate Primul lungmetraj cu dialoguri, The Jazz Singer, aparuse cu un an mai devreme, iar pana la lansarea lui Mickey cele mai multe cinematografe din Statele Unite aveau si aparatura pentru a reda si sunetul.

Primul meu dusman

Ca orice copil, am ştiut din clipa în care am văzut primul ac ataşat de o siringă că mi-e frică de el. Fără motive, fără explicaţii, urmam pur şi simplu o regulă nescrisă a copilăriei.

Aşa că de câte ori mă îmbolnăveam, durerea mea cea mai mare nu era că trebuie să stau în pat, că fac temperatură, că tuşesc sau chiar că mă simt rău, ci faptul că trebuia să fac injecţii. Cred că aşa am descoperit ura.

Le dispreţuiam ca pe nimic altceva, în afară de asistenta care mi le făcea. N-aş fi îndrăznit să protestez. Ştiam încă de atunci că nu există sport mai extrem decât să mă opun forţei cu care mama a trântit hotărâtă piciorul în prag. Aşa am descoperit şiretenia.

De câte ori se afla câte un ac nemilos în preajma fundului meu nevinovat şi gol, mă lovea, vezi doamne, setea. Aşa că insistam cu atâta patimă să mi se dea un pahar cu apă, încât ai fi crezut că tocmai m-am întors din deşert. Aş fi făcut orice ca să amân momentul ce-mi strica întreaga zi.

Mama, vrând probabil să-mi îndulcească durerea, îmi cumpăra după fiecare injecţie câte un ou kinder.

Anii au trecut şi deşi nu mă mai prefăceam însetată, frica mi-a rămas la fel de mare.

Chiar şi la 18 ani, când am făcut o infecţie urâtă în gât, de groaza înţepăturilor, am stat acasă şi am aşteptat să îmi treacă de la sine. Mi-am dat seama că planul meu a fost cea mai mare porcărie în dimineaţa în care m-am trezit şi nu mai puteam să îmi mişc limba. Au urmat trei săptămâni de Penicilină şi Moldamin. Tot timpul cât a durat prima injecţie mi l-am petrecut urându-i în gând, din tot sufletul meu, asistentei, să se umple de mătreaţă.

Astăzi am 20 de ani şi 29 de zile. Când am venit acasă, m-au aşteptat cu două lucruri: vaccinul antigripal şi un ou kinder.

23 mai 2009

Revista scoli

In revista scoli eu doream sa fie cat mai multe informatii pe care elevi sa le foloseasca la diferite referate.As mai fi dorit ca la procurarea materialelor sa fi fost cati mai multi elevi.