S-a încheiat şi luna ianuarie a acestui an. O lună cu vreme tare schimbătoare. Au fost şi zile foarte reci, cu viscol, zăpadă, alunecuş, ger straşnic, dar au fost şi zile foarte călduroase, nefiresc de calde pentru această lună de iarnă. După mai multe zile reci, ploioase ca pentru o toamnă târzie, februarie a început cu un soare surâzător, care a mângâiat cu razele sale întreaga natură. Chiar dacă până la venirea propriu zisă a primăverii vor mai trece încă multe săptămâni, tot mai multe semne „minunate” ne vestesc că primăvara e pe cale şi se apropie cu paşi repezi.
Am văzut deja primii ghiocei! Atât de gingaşi, de frumoşi, de delicaţi. Aparent sunt atât de fragili, dar ei sunt primii „curajoşi” care înfruntă frigul iernii, zăpada, gheaţa, vântul … şi scot la iveală micile lor floricele albe, vestind cu veselie că natura se pregăteşte să renască. Sunt primii vestitori ai primăverii. Şi cât ne mai bucură să-i vedem, să-i admirăm, să-i aducem în casele noastre, să-i oferim celor dragi. Ne amintim şi de poeziile copilăriei, atunci când învăţam să admirăm tot ce-i frumos în jurul nostru:
Firicel, ghiocel Fruntea ţi-o ridică Tu nu asculţi stropii mulţi Cum din streşini pică.
Stropul mic, pic cu pic A topit ninsoarea Catinel, ghiocel Îşi înalţă floarea.
Ghiocel, clopoţel Chiar de-i nea afară Tu ne porţi, pe la porţi Zvon de primavară…..
Petice de zăpadă topindu-se în lumina soarelui, mugurii copacilor, iarba ce se iveşte pe ici pe colo, gâzele ce îndrăznesc să scoată capul afară, păsărele ciripitoare…. astfel ne-a bucurat Dumnezeu într-această zi de început de februarie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu